Interesant mi se pare că dai lecţii pe aici şi nici măcar nu ştii să laşi blanc după semnul de punctuaţie, nu şi înainte. Şi mai zici şi “engleji”. Chiar dacă i-ai auzit pe invitaţii din emisiunile legate de fotbal spunând aşa, să ştii că nu-i corect. Nu te mai lua după ei.
Sunt de acord cu tine, literatura se predă prost, îndepărtând copiii de lectură în loc să-i atragă.
De aici însă până la a susţine că folosirea lui “tz” în loc de “ţ” sau “sh” în loc de “ş” are vreo noimă (tu apeşi două butoane, eu doar unul, deci pică şi criteriul practic) e cale lungă.
Limbajul a avut la început rolul de a transmite informaţii pure, brute. De genul “vine ploaia”, “ne mănâncă lupii”, “hai la vânătoare”. Cu timpul însă, informaţia s-a nuanţat şi, odată cu ea forma, în care era redată. Au apărut şi regulile. Ce propui tu acum e o involuţie, o întoarcere la acel “înţeleg 90%, forma nu contează”. Asta mi se pare grotesc. În ritmul ăsta, vom ajunge să ne exprimăm onomatopeic. Da, cam ca maimuţele. Ia mai puţin timp, nu?
Da, văd că asta e tendinţa. Nu numai pe forumuri româneşti, am văzut-o şi la francezi care ajung să scrie “tu comprend” sau “koi” în loc de “quoi” şi să facă varză terminaţiile verbale, mai ales când există aceeaşi pronunţie, dar scriere diferită. Dar asta nu înseamnă că e ok. Până la urmă, vor vorbi precum scriu şi vom semăna toţi cu ăia din Idiocracy. Dar va fi mai simplu, nu-i aşa?
Mda, să fii legumă e mai simplu decât să fii om.
Şi explică-mi şi mie: cu ce e mai simplu să scrii rahatul ăsta “r3sp3k7″ în loc de simplu “respect”? Tot 7 caractere ai. Sau ţi se pare ţie mai interesant?
